Ursul (Ursus arctos)
Autor: admin | October 31, 2009 | 14,008 vizualizari
Categoria: Animale salbatice
Denumiri: masculul — urs, femela — ursoaica, progenitura pâna la vârsta de un an — pui, cei de 2 – 3 ani — ursi tineri sau ursaci.
Descriere: Desi forma corpului si mai cu seama a capului, ca si culoarea blanii, variaza mult de la un urs la altul, totusi cei mai multi oameni de stiinta sunt de parere ca în Europa exista o singura specie de ursi.
Culoarea blanii variaza în limite largi: de la cenusiu brun, brun închis pâna la aproape negru. Unii ursi, în special mai tineri, au un fel de guler alb, care la cei mai multi dispare cu vârsta, la unii se pastreaza. De fapt nu este un guler, caci nu înfasoara întreg gâtul, ci este vorba mai mult de pete albe. Referitor la culoarea generala, cea mai frecventa este cea bruna, de unde si numele de urs brun.
Longevitatea este de 20 – 30 ani. Unii autori sunt de parere ca ursul poate atinge vârste mai mari de 35 si chiar de 40 de ani. Pentru aprecierea vârstei nu exista criterii relativ certe. Dupa marime si dentitie, se pot face doar urmatoarele deosebiri: pui, urs tânar, urs de vârsta mijlocie, urs batrân.
Reproducerea: Maturitatea sexuala o are la vârsta de 3 – 4 ani; perioada de împerechere dureaza din aprilie pâna în iunie, exceptional si mai târziu; durata sarcinii este de 7 – 8 luni; fata în ianuarie – februarie 1 – 3 pui, de regula 2, care îsi deschid ochii numai dupa 28 — 35 zile. În momentul fatarii, puii sunt mici în raport cu marimea mamei; au 20 – 25 cm lungime si 400 – 500 g greutate. Aceasta este o adaptare la conditiile grele de hrana ale mamei în timpul iernii, când este nevoita sa se multumeasca cu consumul rezervei de grasime adunata toamna. Puiul de urs carpatin suge la început aproximativ 200 g lapte în 24 de ore, ajungând ca la vârsta de 90 de zile sa aiba greutatea de 5 kg. De aici încolo începe faza lacto-omnivora, care dureaza pâna spre toamna. Puii devin independenti la vârsta de un an si jumatate sau doi ani. Ritmul de crestere a puilor este mare: la un an ating 25 – 50 kg, iar la 2 ani circa 100 kg.
Nu este sociabil. Duce o viata singuratica cu exceptia femelei cu pui.
Hrana: Ursul este omnivor, dar în hrana sa predomina elementele vegetale. Primavara, paste iarba; vara manânca fructe de padure : zmeura, mure, afine; toamna jir si ghinda, în anii când exista; în lipsa de jir si ghinda, coboara la dealuri unde gaseste mere si pere padurete, eventual livezi de pomi, în care face pagube. Toamna, dupa coborârea turmelor de oi, pot fi vazuti ursi pasunând otava grasa din jurul stânilor. La hrana vegetala, s-ar putea adauga ciupercile si radacinile, apoi ovazul si porumbul în lapte. În ce priveste hrana animala, ursul manânca larve de furnici, râme, insecte, în care scop rastoarna bolovani si trunchiuri de arbori; consuma miere de albine, nu numai de la stupii salbatici, ci si de la cei din crescatorii, cauzând astfel unele pagube.
Pentru mai multe informatii puteti vizita si acest link.
Va recomandam si urmatoarele articole
(3 votes)Tags: poze urs, ursul, ursus arctos