Rasa Saint Bernard
By admin | January 7, 2008 | 209 vizualizari
Se spune ca rasa Saint Bernard isi are originea in Asia, fiind descendentul marelui dog englez. Cu toate acestea, rasa Saint Bernard s-a dezvoltat ca rasa in Alpii Suedezi datorita calugarilor care i-au dat si numele dupa numele unui refugiu pentru calatori- Ospiciul Saint Bernard, inca din secolul al XVIII-lea. In Alpii Suedezi cainii din rasa Saint Bernard au fost folositi pentru a ghida oamenii prin potecile acoperite de zapada, fiind atrenati de calugari pentru a ajuta in operatiunile montane de salvare.
Cainele Saint Bernard are un simt ascutit al mirosului, fiind in stare sa gaseasca oameni ingropati adanc in zapada, unii dintre ei fiind antrenati sa le tina de cald calatorilor rataciti si sa anunte prin latrat unde sunt, pentru a-i ajuta pe calugari sa-i gaseasca. Saint Bernardul modern este rezultatul unei selecţii dirijate, la care au contribuit în mare măsură crescătorii britanici pe la mijlocul secolului trecut, subliniindu-se în special aspectul său masiv şi fixarea caracteristicilor specifice ale coloraţiei sale alb-roşii. 
Caracteristici. Se caracterizează prin capul foarte puternic, masiv, impozant, marcat prin pliuri ce-i brăzdează faţa, botul lat, cu aspect pătratic şi trufă marcantă, totdeauna de culoarea neagră. Ochii bruni sau căprui sunt de mărime mijlocie, plasaţi spre faţă, iar în cele mai multe cazuri pleoapa inferioară nu se închide complet. Privirea este serioasă, inteligentă şi mereu binevoitoare. Totul la acest câine exprimă vigoare, membrele sunt musculoase, labele mari, trupul masiv, spatele lat, gâtul scurt şi puternic, ţinut de obicei orizontal sau tn jos. Coada este prinsă sus, lată şi puternică, lungă şi foarte grea, în repaus cade în jos, fiind uşor curbată la vârf.
Temperament Are un temperament foarte blând, este sensibil şi foarte ataşat de stăpân. Este un baby-sitter ideal, întrucât se înţelege foarte bine cu copii.
Boli:diplazie de sold, probleme cu oasele, cu inima
Speranta de viata: 8-9 ani
Cuvinte cheie: caini Saint Bernard , rasa de caini Saint Bernard
(No Ratings Yet)Topics: Animale domestice, Caini, Rase caini | No Comments »
Rasa Devon Rex
By admin | January 7, 2008 | 482 vizualizari
Rasa Devon Rex este o specie diferita fata de rasa Cornish Rex. Aceasta rasa a fost recunoscuta in Marea Britanie in 1967, tot atunci au participat si la primele competitii. In 1968 Rasa a fost adusa si in SUA de Marian White din Texas, iar in 1979 a fost recunoscuta si de Asociatia Specialistilor de pisici, ca rasa care poate participa la competitii de acest gen. Pisica Devon Rex este de marime medie, are un cap mic cu pometi proeminenti si bot scurt.
Pisicile Devon Rex au urechile mari si plasate foarte jos si ochi mari si ovali, asezati la o distanta considerabila unul fata de celalalt. Corpul este mic si musculos cu un torace larg. Blana este matasoasa si poate fi de diferite culori. Devon Rex este o rasa sanatoasa si viguroasa, deci nu necesita o ingrijire speciala. Sunt pisici foarte jucause si vesele. Iubesc jucariile si urasc monotonia si singuratatea. Pisicile Devon Rex sunt inteligente, devotate, dar si foarte curioase.
Speranta de viata: 13-14 ani
Cuvinte cheie: Rasa de pisici Devon Rex, pisici Devon Rex
(No Ratings Yet)Topics: Animale domestice, Pisici, Rase pisici | No Comments »
Rasa birmaneza
By admin | January 7, 2008 | 2,603 vizualizari
>
Pisica birmaneza este originara din Myanmar (fosta Birmania). Are blana de culoare alba sau crem, cu pete inchise la culoare, iar labutele sunt de culoare alba. Se aseamana foarte mult cu pisicile siameze. Pisicile birmaneze au parul semi-lung si ochii albastrii. Birmanezele sunt foarte sociabile, aflandu-se mereu alaturi de oameni, fiind o buna companie pentru acestia, mai ales din cauza firii lor maleabile.
Sanatate. Pisica birmaneza are o sanatate buna,si nu necesita o ingrijire speciala.Blana necesita are nevoie periodica de o periere blanda pentru a se mentine cat mai frumoasa si sanatoasa.
Speranta de viata: peste 15 ani.
Cuvinte cheie: pisici din Birmania, pisici birmaneze
(No Ratings Yet)Topics: Animale domestice, Pisici, Rase pisici | No Comments »
Porumbei voiajori
By admin | January 7, 2008 | 1,435 vizualizari
Porumbelul (Columba palumbus) este o pasăre din familia Columbidae. Este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul. Capul este mic, rotund, mobil şi are în partea anterioară ciocul ormat din maxilare alungite, fără dinţi şi acoperite cu materie cornoasă. Porumbelul este o pasăre bună zburătoare.
Zborul este înlesnit de oasele porumbelului, subţiri şi pline cu aer. Ele se numesc oase pneumatice. Porumbelul se hrăneşte cu seminţe, pe care le apucă cu ciocul şi le înghite. Porumbelul respiră prin plămâni, care sunt în legătură cu 9 saci aerieni de la care pronesc ramificaţii care ajung la oase. Porumbeii trăiesc în perechi. Ei construiesc cuibul in care, după fecundaţia internă, femelele depun ouă. Acestea sunt clocite de amândoi, pe rând.
Din ouă ies puii golaşi, neputincioşi, cu ochii închişi, care nu por zbura. Sunt hrăniţi cu un lichid alb, secretat de guşa porumbiţei, până când se pot hrăni singuri cu grăunţe. Există diferite rase de porumbei : Voiajor, Cavaler, Coadă de Păun etc. Porumbeii domestici îşi au originea în porumbeii sălbatici. Porumbeii de rasa sunt crescuti in porumbare special amenajate in podul caselor, sau in porumbarii construite in gradini sau curti, numite porumbare-voliere.
Porumbaria asezata cu fata spre nord este friguroasa, cea mai buna asezare fiind spre est sau sud-est, deoarece permite patrunderea razelor solare in interior aproape tot timpul zilei. Pentru porumbeii voiajori (postasi sau mesageri), amenajarile variaza in functie de marimea crescatoriei, de la voliere mici de 1-4 perechi. Porumbelul este o pasare granivora, acest lucru insemnand ca prefera semintele si boabele de cereale, leguminoase si oleaginoase, in speta amestecuri de porumb, grau, orz, orzoaica, mei, mazare si floarea soarelui, in proportii diferite in functie de sezon, rasa, utilitate, stare fiziologica.
Bibliografie: Wikipedia
Cuvinte cheie: despre porumbei, hranirea porumbeilor , caracteristici specii porumbei
(No Ratings Yet)Topics: Pasari | No Comments »
Fazanii
By admin | January 6, 2008 | 1,531 vizualizari
Specii. A. Fazanii de vanatoare: Fazanul comun de vânatoare, Fazanul negru, Fazanul verde, Fazanul mongol, Fazanul chinezesc gulerat, Fazanul de Formoza.
B. Fazanii de decor: Fazanul auriu, Fazanul regal. Diferentierea dintre mascul si femela este foarte pronuntata la fazanul salbatic. Masculul este de culoare verde sau albastru închis, penajul capului având tente metalice stralucitoare, cu smocuri ridicate bine pronuntate, penele capului fiind asemanatoare unor cornite. Pieptul are culoarea rosiatica a cuprului, cu o stralucire înspre albastru-violet. Partea superioara a spatelui are culoarea rosiatica a cuprului, înspre un rosu auriu iar partea inferioara si penele exterioare ale aripilor sunt de o culoare ocru deschis. Coloritul femelelor este maroniu deschis, cu nuante gri închis în regiunea capului, gâtului si pe partile laterale ale pieptului.
Hranire. Hrana fazanului este foarte diversificata – de la insecte , larve , oua de furnici , paienjeni , sopirle , etc pina la boabe de orice fel , fructe , seminte suculente , etc . Fazanul are o multime de dusmani naturali – incepind cu rapitoarele mici ( jder , pisica salbatica , etc ) si pina la vulpe , sacal , cainii hoinari , etc .
Maladiile fazanilor. Fazanii, ca şi celelalte păsări, pot fi victimele unor boli de origine foarte variate. Acestea pot fi clasificate prin prisma cauzelor care stau la baza producerii lor: 1. Maladiile determinate de lipsa anumitor elemente – aşa-numitele maladii de carenţă – sunt produse de o alimentaţie prea puţin variată şi care conţine prea puţine substanţe vegetale proaspete. Exemplu de aceste boli sunt rahitismul şi avitaminozele. 2. Maladiile datorate absorbţiei elementelor dăunătoare, adică intoxicaţiile şi autointoxicaţiile. 3. Maladiile produse de acţiunea elementelor vii: parazitozele (de origine animală şi vegetală), care pot fi interne sau externe. 
Fazanul salbatic are o lungime totala medie de 85-100cm. Coada are o lungime de 45-50cm si este compusa din 18 pene ascutite si foarte elastice. Femelele depun în medie între 40-45 de oua, mergând pâna la maximum de 55 de oua. Acesti fazani se cresc usor în voliere , care sunt niste custi de dimensiuni mari, confectionate din plase de sârma. Masculii cântaresc între 1,3kg si 1,5kg iar femelele în jur de 1kg.
Cuvinte cheie: despre fazani, hranirea fazanilor , caracteristici specii fazani
(No Ratings Yet)Topics: Pasari | No Comments »