Mistretul
Autor: admin | May 4, 2008 | 4,037 vizualizari
Categoria: Animale salbatice, Articole diverse despre animale
Mistretul este stramosul porcului domestic, face parte din familia Suidae, denumirea stiintifica fiind Sus scrofa attila. Regional mai este cunoscut si sub numele de glican (Transilvania), porc salbatic. Masculii puternici se mai numesc vieri, iar purceii godaci sau grasuni.
Este un animal robust, lungimea corpului atingand 2 m la masculi si 1,5 m la femele. Coada are o lungime de 15 – 20 cm, iar la varf are un smoc mai paros. La greaban atinge o inaltime pana la un metru. Botul este alungit si puternic, terminat cu un disc cartilaginos in care sunt plasate narile mistretului. Dentitia sa este puternica, caninii fiind foarte dezvoltati. Acestia sunt recurbati, cu sectiune triunghiulara si lungime pana la 28 cm, implantati in maxilarul inferior, cam doua treimi din lungimea lor, constituind o redutabila arma de aparare. Pielea, fiind aspra si ingrosata, constituie si ea o arma de aparare. In maxilarul superior sunt implantati alti doi canini, recurbati si ei, dar mai scurti, care au rolul de a ascuti permanent coltii arma.
Fiecare picior are cate patru degete, din care doua bine dezvoltate, cu copite puternice, iar celelalte doua sunt rudimentare si plasate pe fata interna a piciorului, ca niste pinteni. Blana adultilor este formata din peri lungi si aspri, de culoare bruna – roscat inchis, despicati la varf. Pe ceafa, de-a lungul spinarii, creste o coama alcatuita din peri lungi si aspri. Mistretul prefera padurile cu specii forestiere producatoare de fructe, stejar si fag, pentru hrana si cu desisuri pentru adapost. Are nevoie de terenuri umede, cu apa stagnanta. Este un animal omnivor, hranindu-se cu radacini si tulpini subterane, fructe de padure, plante agricole, larve, rame, gasteropode, oua de pasari, cadavre. In general 85% din hrana sa este de origine vegetala si 15% animala. Dintre simturi cele mai dezvoltate sunt mirosul si auzul, vazul fiind mai slab.
Activitatea sa este preponderent nocturna. Mistretul manifesta un instinct de asociere in grupuri, denumite ciurde, conduse de scroafe batrane. Masculii ajunsi la maturitate prefera insa viata solitara. Perioada de imperechere este iarna, intre lunile noiembrie – decembrie. Gestatia dureaza 17 saptamani, dupa care fiecare scroafa are 5 – 10 purcei cu care ramane pana in noiembrie anul urmator. Blana purceilor la fatare are culoarea bruna – galbuie, cu dungi galbui longitudinale pentru camuflaj. Aceste dungi dispar in luna august. Scroafa isi ingrijeste bine puii, aparandu-i impotriva dusmanilor. Acestia sunt lupul, rasul, uneori ursul. Dintre boli, cea mai periculoasa este pesta porcina.
Sezonul de vanatoare incepe la 1 august, acolo unde produce daune in campul agricol, iar in rest la 1 octombrie si se incheie la 15 februarie.
Va recomandam si urmatoarele articole
(3 votes)